Lista termenilor din glosar:
Termen utilizat pentru a exclude din sistemul generalizat de preferințe (SGP) produsele originare dintr-o țară beneficiară, atunci când ating un nivel de competitivitate pe piața UE la care nu mai au nevoie de SGP pentru a concura. Spre deosebire de SGP anterior, care avea „sectoare” ale SGC, graduarea se bazează în prezent pe „secțiunile” Tarifului Vamal Comun (TVC). O secțiune (și anume un grup mare de produse dintr-un anumit sector — CCT are 21) din țări individuale sunt „gradate” (excluse) din SPG atunci când produsele respective depășesc 15 % din importurile UE în cadrul SGP al acelorași produse ca o medie anuală în ultimii trei ani.
Taxa pe cantitate, și nu pe valoarea bunurilor — de exemplu N euro per hectolitru de alcool comercializat. Aceasta este o datorie plătită pentru a consuma anumite produse. Percepute în general pentru alcool, tutun, produse energetice (petrol, gaze etc.), vehicule și produse „de lux”.
Un acord între două entități care este obligatoriu din punct de vedere juridic numai pentru aceste două entități, cu beneficii care nu sunt de obicei partajate cu altele.
Tratatul între Uniunea Europeană și grupul statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (țările ACP). Semnat în iunie 2000, acesta constituie cadrul de cooperare între membrii statelor ACP și UE. Principiile fundamentale ale Acordului de la Cotonou includ egalitatea partenerilor, participarea globală (state și actori nestatali), dialogul și regionalizarea.
Serii de acorduri individuale între UE și țările mediteraneene partenere, în legătură cu Declarația de la Barcelona. Domeniul de aplicare al acestor acorduri este, în esență, limitat la comerțul cu mărfuri, iar o serie de negocieri bilaterale sunt în curs de desfășurare sau sunt în curs de pregătire în vederea aprofundării acordurilor de asociere.
Aceste negocieri în curs sau viitoare sunt legate de liberalizarea în continuare a comerțului cu produse agricole, de liberalizarea comerțului cu servicii, de acreditarea și de acceptarea produselor industriale și de convergența reglementărilor.
Tratatul a fost precursorul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Aceasta a servit drept cadru pentru negocierile care vizează liberalizarea comerțului mondial și a contribuit la structurarea sistemului comercial multilateral.
GATT din 1947 face referire la versiunea anterioară a GATT, în timp ce GATT 1994 este noua versiune a acordului general, care reglementează comerțul cu mărfuri.
Acorduri comerciale și de dezvoltare între UE și țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP), menite să faciliteze integrarea acestora în economia mondială prin liberalizarea treptată a comerțului și îmbunătățirea cooperării în domeniul comerțului. Acestea sunt stabilite în cadrul Acordului de parteneriat ACP-UE (cunoscut drept Acordul de la Cotonou) care reglementează relațiile dintre UE și țările ACP.
În cadrul APE, piețele UE sunt deschise imediat și complet, în timp ce ACP au la dispoziție 15 ani pentru a permite importurilor UE (cu protecție pentru importuri sensibile) și chiar până la 25 ani în cazuri excepționale.
Conținut conex:
Acordurile de parteneriat economic (APE)
APE — Comunitatea Est-Africană
APE SADC: Comunitatea de dezvoltare a Africii de Sud
Acordul de parteneriat economic UE-CARIFORUM
Acordul interimar de parteneriat între statele membre ale UE și statele din Pacific
Africa Subsahariană este, din punct de vedere geografic, zona continentului african, situată la sud de Sahara. Programul de dezvoltare al ONU enumeră 46 dintre cele 54 țări ale Africii ca „Africa Subsahariană”, cu excepția Algeriei, Djibouti, Egipt, Libia, Maroc, Somalia, Sudan și Tunisia.
Dumpingul se exportă la un preț mai mic decât prețul pieței naționale pentru a obține o cotă de piață de pe piața mondială. Articolul VI din GATT 1994 prevede perceperea de taxe antidumping asupra mărfurilor care fac obiectul unui dumping, egale cu diferența dintre prețul lor de export și valoarea lor normală, în cazul în care dumpingul cauzează un prejudiciu producătorilor de produse concurente din țara importatoare.
Organizație regională a comerțului și a comerțului liber alcătuit din patru state europene: Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția. Organizația funcționează în paralel cu Uniunea Europeană (UE) și toate cele patru state membre participă la piața unică europeană și fac parte din spațiul Schengen. Cu toate acestea, ele nu sunt parte la uniunea vamală a Uniunii Europene.