Ghid privind sistemul jurisdicțional în materie de investiții

Pentru a afla dacă aveți un litigiu care intră sub incidența acordului relevant, ar trebui să analizați dispozițiile acordului respectiv cu privire la domeniul de aplicare al litigiilor vizate.

În general, un litigiu apare atunci când un investitor al uneia dintre părțile contractante (statul de origine) invocă o încălcare a acordului de către cealaltă parte contractantă (statul-gazdă) care afectează o investiție a investitorului în statul-gazdă care cauzează pierderi sau daune.

 

Dispoziții relevante pentru identificarea domeniului de aplicare al litigiilor care fac obiectul acordurilor UE

• CETA UE-Canada – articolul8.18
• IPA UE-Singapore – articolul 3 alineatul (1)
• IPA UE-Vietnam – articolul 3 alineatul (27)
• Investițiile AFA UE-Chile – articolul10.24

 

Dacă aveți un litigiu, încercați să îl soluționați pe cale amiabilă și, dacă nu este posibil, depuneți o cerere de consultare.

În cazul unei presupuse încălcări, litigiul ar trebui soluționat pe cât posibil pe cale amiabilă prin mecanisme alternative de soluționare a litigiilor.

Mecanismele alternative de soluționare a litigiilor oferă posibilitatea de a ajunge la un acord de soluționare fără a suporta costurile procedurilor în fața unei instanțe. Acordurile UE încurajează întotdeauna soluționarea litigiilor prin soluții amiabile, inclusiv prin următoarele mijloace:

• Mediere
• Negocieri

Deși aceste soluții sunt disponibile chiar și după depunerea cererii, este cel mai avantajos să fie urmărite, în măsura posibilului, înainte de depunerea unei cereri de consultare. Fiecare parte la litigiu respectă și respectă orice soluție convenită de comun acord.

 

Dispoziții relevante pentru a găsi informații privind mecanismele alternative de soluționare a litigiilor în temeiul acordurilor UE

• CETA UE-Canada – articolele 8.19 și 8.20
• IPA UE-Singapore – articolele 3.2 și 3.4
• IPA UE-Vietnam – articolele 3.29 și 3.31
• Investițiile AFA UE-Chile – articolele 10.25 și 10.26

În cazul în care un litigiu nu poate fi soluționat pe cale amiabilă, o parte poate solicita consultări printr-o cerere scrisă adresată celeilalte părți, în care se identifică măsura în cauză și dispozițiile pe care le consideră a fi încălcate acțiunile statului-gazdă.

 

Cererea de consultări este esențială, deoarece este un pas obligatoriu înainte de inițierea procedurilor. Acesta este, de asemenea, punctul de plecare al termenului pentru depunerea unei cereri (a se vedea mai jos).

Cererea trebuie să conțină informații specifice și trebuie prezentată într-un termen specificat în acordul relevant.

Limitarea în timp ia în considerare în special situația în care un reclamant ar solicita mai întâi despăgubiri în fața instanțelor naționale, înainte de a recurge la sistemul jurisdicțional în materie de investiții în temeiul acordului relevant.

 

Dispoziții relevante pentru a găsi informații privind cerințele de depunere a unei cereri de consultări în temeiul acordurilor UE

• CETA UE-Canada – articolul8.19
• IPA UE-Singapore – articolul 3 alineatul (3)
• IPA UE-Vietnam – articolul 3 alineatul (30)
• Investițiile AFA UE-Chile – articolul10.26

Dacă intenționați deja să inițiați o procedură, trebuie să trimiteți pârâtului (pârâților) o notificare de intenție înainte de încheierea fazei de consultare.

Fiecare acord relevant prevede că, în cazul în care litigiul nu poate fi soluționat într-un anumit interval de timp de la depunerea cererii de consultări, un investitor poate transmite pârâtului (pârâților) o notificare de intenție care precizează în scris intenția dumneavoastră de a depune cererea la soluționarea litigiului, împreună cu informațiile relevante.

 

Această notificare de intenție este importantă deoarece, în cazul în care litigiul este împotriva UE și a statelor sale membre, va declanșa procedura de determinare a pârâtului corect.

În cazul în care nu ați fost informat (ă) cu privire la decizia UE, respondentul va fi UE în cazul în care măsurile identificate în notificare sunt exclusiv măsuri ale UE, în timp ce respondentul va fi un stat membru în care măsurile identificate în notificare sunt exclusiv măsuri ale statului membru respectiv.

 

Dispoziții relevante în temeiul acordurilor UE pentru a găsi informații cu privire la cerințele de a trimite o notificare de intenție în cazul în care litigiul este împotriva UE și a statelor sale membre

• CETA UE-Canada – articolul8.21
• IPA UE-Singapore – articolul 3 alineatul (5)
• IPA UE-Vietnam – articolul 3 alineatul (32)
• Investițiile AFA UE-Chile – articolul10.27

În cazul în care litigiul nu poate fi soluționat prin consultări, puteți înainta cererea dumneavoastră Tribunalului.

În cazul în care părțile nu reușesc să soluționeze litigiul prin consultări, o cerere poate fi înaintată tribunalului.

 

Cererea trebuie depusă într-un anumit interval de timp, începând de la depunerea cererii de consultări.

Depunerea unei cereri trebuie să includă anumite elemente, cum ar fi normele în temeiul cărora este introdus litigiul. 

Sub rezerva unor excepții specifice, în cazul în care un investitor decide să inițieze o procedură de inițiativă în temeiul sistemului jurisdicțional în materie de investiții al acordului aplicabil, acesta trebuie să retragă sau să întrerupă orice procedură existentă în fața unui tribunal sau a unei instanțe judecătorești în temeiul dreptului intern sau internațional cu privire la o măsură presupusă a constitui o încălcare menționată în cerere. De asemenea, aceasta trebuie să renunțe la dreptul său de a iniția orice acțiune sau procedură în fața unui tribunal sau a unei instanțe judecătorești în temeiul dreptului intern sau internațional cu privire la o măsură presupusă a constitui o încălcare menționată în cerere.

 

Dispoziții relevante pentru a găsi informații privind cerințele de depunere a unei cereri și termenele specifice în temeiul acordurilor UE

• CETA UE-Canada – articolele 8.22 și 8.23
• IPA UE-Singapore – articolele 3.6 și 3.7
• IPA UE-Vietnam – articolele 3.33, 3.34 și 3.35
• Investițiile AFA UE-Chile – articolele 10.28 și 10.29

După primirea și soluționarea cererii dumneavoastră, Tribunalul de Primă Instanță va evalua cazul și va pronunța o hotărâre provizorie.

Sistemul jurisdicțional în materie de investiții include un mecanism pe două niveluri cu un tribunal de primă instanță care va soluționa cauza și va pronunța hotărârea în conformitate cu legislația aplicabilă.

Astfel cum s-a explicat, sistemul jurisdicțional în materie de investiții se îndepărtează de natura „ad hoc” a procedurilor de arbitraj, în cazul în care părțile la litigiu își aleg arbitrii desemnați de părți.

Președintele Tribunalului numește judecătorii care alcătuiesc formațiunea Tribunalului care judecă cauza. Cei trei membri ai tribunalului (cu excepția cazului în care se convine asupra unui judecător unic) vor fi selectați din lista membrilor care au fost numiți de părțile contractante. Unul dintre aceștia este resortisant al unui stat membru al UE, un resortisant al celeilalte părți contractante și un resortisant al unei țări terțe care va prezida formațiunea tribunalului care va soluționa cauza.

Tribunalul de Primă Instanță va fi în măsură să soluționeze contestațiile preliminare, precum și cererile de măsuri provizorii.

 

Hotărârea pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță este provizorie, ceea ce înseamnă că nu este obligatorie (și executorie) în cazul în care se introduce o cale de atac. Cu toate acestea, în cazul în care a trecut o anumită perioadă de timp de la pronunțarea hotărârii provizorii și niciuna dintre părțile la litigiu nu a contestat hotărârea, hotărârea provizorie devine definitivă și executorie.

 

Dispoziții relevante din acordurile UE pentru a găsi informații privind constituirea Tribunalului și desfășurarea procedurilor

• CETA UE-Canada – articolele 8.27, 8.31, 8.32, 8.33, 8.34
• IPA UE-Singapore – articolele 3.9, 3.13, 3.14, 3.15, 3.18
• IPA UE-Vietnam – articolele 3.38, 3.42, 3.44, 3.45, 3.47, 3.53,
• Investițiile AFA UE-Chile – articolele 10.33, 10.37, 10.38, 10.41, 10.42, 10.44, 10.53

Hotărârea provizorie poate fi atacată în fața Tribunalului de apel, care va pronunța o hotărâre definitivă.

 

În cazul în care o parte la litigiu consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță conține erori, aceasta poate face obiectul unei căi de atac. Tribunalul de apel va revizui hotărârea și va pronunța hotărârea finală într-un termen scurt.

Sistemul jurisdicțional în materie de investiții include un mecanism pe două niveluri, cu un organism permanent de apel. Judecătorii Tribunalului de apel care audiază cauza vor fi selectați din lista membrilor numiți de părțile contractante la intrarea în vigoare a acordului.

Președintele tribunalului de apel numește membrii formațiunii Tribunalului de apel care audiază calea de atac. Tribunalul de apel va judeca cauze în secții formate din trei membri: unul dintre aceștia este resortisant al unui stat membru al UE, un resortisant al celeilalte părți contractante și un resortisant al unei țări terțe care va prezida formațiunea tribunalului care va soluționa cauza.

În cazul în care Tribunalul de apel respinge apelul, hotărârea provizorie devine definitivă.

În cazul în care recursul este întemeiat, Tribunalul de apel modifică sau anulează, integral sau parțial, constatările și concluziile juridice din hotărârea provizorie. Tribunalul de apel poate pronunța el însuși o hotărâre definitivă sau poate decide să trimită cauza Tribunalului de Primă Instanță.

Decizia definitivă a Tribunalului de apel sau hotărârea Tribunalului de Primă Instanță care soluționează cauza va fi definitivă și obligatorie.

Dispoziții relevante din acordurile UE pentru a găsi informații privind procedura de recurs și hotărârea definitivă

• CETA UE-Canada – articolele 8.28 și 8.39
• IPA UE-Singapore – articolele 3.18 și 3.19
• IPA UE-Vietnam – articolele 3.54 și 3.55
• Investițiile AFA UE-Chile – articolele 10.54 și 10.55

În cazul în care un investitor are o hotărâre definitivă în favoarea sa, acesta poate iniția proceduri de executare în fața instanțelor naționale.

Odată ce a fost pronunțată o hotărâre definitivă, aceasta devine executorie.

Hotărârile definitive sunt obligatorii între părțile la litigiu și nu pot face obiectul unei căi de atac, al unei revizuiri, al unei anulări, al unei anulări sau al oricărei alte căi de atac.

În cazul în care un investitor are o hotărâre definitivă și obligatorie în favoarea sa, acesta poate iniția proceduri de executare în fața instanțelor naționale. Executarea hotărârii este reglementată de legile privind executarea hotărârilor sau a hotărârilor în vigoare în cazul în care se solicită executarea.

Dispoziții relevante din acordurile UE pentru a găsi informații privind executarea hotărârilor definitive pronunțate în cadrul sistemului jurisdicțional în materie de investiții

• CETA UE-Canada – articolul 8.41
• IPA UE-Singapore – articolul 3.22
• IPA UE-Vietnam – articolul 3.57
• Investițiile AFA UE-Chile – articolul 10.56