Investițiile – pilonii
Politica UE în domeniul investițiilor internaționale se bazează pe trei piloni principali
Facilitarea investițiilor
Facilitarea investițiilor este un concept larg, care a devenit din ce în ce mai recunoscut în cercurile de investiții în ultimii ani ca mijloc important de atragere a investițiilor.
Măsurile de facilitare se axează pe facilitarea înființării, operării și extinderii investițiilor de către investitori. În general, aceste măsuri vizează îmbunătățirea transparenței și a previzibilității mediului de investiții, simplificarea și raționalizarea procedurilor/cerințelor administrative și de investiții și prevederea unor proceduri de recurs și de revizuire.
În termeni concreți, astfel de măsuri includ diverse cerințe de publicare și informare cu privire la intrarea și funcționarea investițiilor, înființarea de puncte de contact și de informare, cerințe privind documentarea și tratarea cererilor incomplete, mecanisme de tip ghișeu unic pentru a menționa câteva. Sondajele în rândul investitorilor au evidențiat aceste domenii ca fiind factori esențiali în decizia lor de a investi.
Liberalizarea investițiilor
Liberalizarea investițiilor urmărește să asigure condiții de concurență echitabile pentru investitorii străini pe piețele țărilor terțe.
Liberalizarea acoperă principiile (de exemplu, accesul pe piață, tratamentul național și clauza națiunii celei mai favorizate) și angajamentele care permit deschiderea piețelor țărilor terțe pentru investitorii din UE. Aceste norme au scopul de a permite sau de a facilita înființarea de întreprinderi (filiale, sucursale, reprezentanțe) în servicii și în alte domenii (de exemplu, producție, agricultură, extracție, producția de energie).
De exemplu, normele privind accesul pe piață pot include eliminarea limitărilor privind numărul de operatori sau valoarea tranzacțiilor (de exemplu, cote, monopoluri și teste privind necesitățile economice), reducerea sau eliminarea cerințelor privind proprietatea străină sau a cerințelor privind întreprinderile comune.
Protecția investițiilor
Standardele de protecție a investițiilor oferă garanții investitorilor și investițiilor acestora, precum și dreptul guvernelor gazdă de a reglementa obiective legitime de politică publică.
Angajamentele din acordurile de protecție a investițiilor includ principii precum nediscriminarea, tratamentul corect și echitabil (FET) pentru investitori sau compensarea în caz de expropriere în legătură cu activele investitorilor din țări terțe.
Acordurile de protecție a investițiilor pot contribui la reducerea riscurilor percepute ale investițiilor în anumite țări. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009, UE are competență exclusivă în ceea ce privește protecția investițiilor străine directe. În cele mai recente acorduri, UE a introdus norme mai clare privind dreptul de reglementare pentru obiectivele de politică publică și, de asemenea, a revizuit în mod semnificativ mecanismul de soluționare a litigiilor (sistemul jurisdicțional în materiede investiții, Ghidul privind sistemul jurisdicțional în materie de investiții).
În mod tradițional, acordurile de protecție a investițiilor includeau mecanisme de soluționare a litigiilor între investitori și stat (ISDS) care oferă investitorilor acces direct la arbitrajul împotriva statelor.