Servicii în acordurile comerciale ale UE
Acordurile comerciale încheiate sau în curs de negociere de către UE acoperă comerțul cu servicii. Obiectivul UE în cadrul negocierilor comerciale bilaterale este de a se asigura că furnizorii de servicii din UE sunt autorizați să presteze servicii pe piețele străine și că nu sunt discriminați în raport cu operatorii naționali sau cu alți operatori străini din același sector.
Acordurile comerciale ale UE includ, de regulă, o gamă largă de principii de reglementare în anumite sectoare-cheie, cum ar fi:
- telecomunicații
- servicii financiare
- transportul maritim
- comerțul digital
În plus, părțile la un acord prezintă în detaliu condițiile de acces pe piață în „listele angajamentelor specifice”.
Negocierile comerciale cu privire la servicii nu se referă nici la privatizare, nici la dereglementare, ci doar la facilitarea progresivă a comerțului prin deschidere către furnizorii de servicii străini.
Cum acoperă acordurile comerciale ale UE comerțul cu servicii și investițiile?
Există, în general, două categorii principale de angajamente
- angajamentul privind accesul pe piață
- angajamentul privind tratamentul național
Angajamentul privind accesul pe piață
Acesta este angajamentul de a le permite celorlalți furnizori de servicii sau investitori să aibă acces la piața serviciilor naționale și să nu impună restricții cantitative, cum ar fi limitări privind
- numărul de furnizori sau de servicii
- valoarea totală a tranzacțiilor
- participarea capitalului străin în funcție de cantitate
Angajamentul privind tratamentul național
Aceasta este angajamentul de a trata furnizorii de servicii străini sau investitorii într-un mod mai puțin favorabil decât investitorii sau furnizorii de servicii proprii.
Fiecare parte poate stabili condiții sau excepții de la angajamentele sale, denumite adesea „limitări” sau „rezerve”. Angajamentele și excepțiile sunt înscrise în așa-numitele scheme, care fac parte integrantă din acordul comercial.
Chiar dacă o parte nu include excepții în programul său și este numit „angajament deplin”, aceasta nu înseamnă că sectorul este sau va fi dereglementat.
Partea poate continua să reglementeze acest sector, dar va trebui să facă acest lucru fără a impune cote sau a face discriminări, astfel că normele ar trebui să se aplice în același mod atât prestatorilor de servicii interni și străini, cât și investitorilor.