Rezultatele căutării în „Glosar” pentru „(” (52)
Lista termenilor din glosar:
Termen utilizat pentru a exclude din sistemul generalizat de preferințe (SGP) produsele originare dintr-o țară beneficiară, atunci când acestea ating un nivel de competitivitate pe piața UE la care nu mai au nevoie de SGP pentru a concura. Spre deosebire de SPG anterior, care avea „sectoare” specifice SPG, graduarea se bazează în prezent pe „secțiunile” din Tariful Vamal Comun (TVC). O secțiune (și anume, un grup mare de produse dintr-un anumit sector — TVC are 21) din fiecare țară este „graduată” (exclusă) din SGP atunci când produsele respective depășesc pragul relevant (57 %, 17,5 % sau 47,2 %, în funcție de tipul de produs) al importurilor UE în cadrul SGP pentru aceleași produse ca medie anuală în ultimii trei ani.
Taxa pe cantitate, și nu pe valoarea bunurilor — de exemplu N euro per hectolitru de alcool comercializat. Aceasta este o datorie plătită pentru a consuma anumite produse. Percepute în general pentru alcool, tutun, produse energetice (petrol, gaze etc.), vehicule și produse „de lux”.
Tratatul între Uniunea Europeană și grupul statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (țările ACP). Semnat în iunie 2000, acesta constituie cadrul de cooperare între membrii statelor ACP și UE. Principiile fundamentale ale Acordului de la Cotonou includ egalitatea partenerilor, participarea globală (state și actori nestatali), dialogul și regionalizarea.
Tratatul a fost precursorul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Aceasta a servit drept cadru pentru negocierile care vizează liberalizarea comerțului mondial și a contribuit la structurarea sistemului comercial multilateral.
GATT din 1947 face referire la versiunea anterioară a GATT, în timp ce GATT 1994 este noua versiune a acordului general, care reglementează comerțul cu mărfuri.
Acorduri comerciale și de dezvoltare între UE și țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP), menite să faciliteze integrarea acestora în economia mondială prin liberalizarea treptată a comerțului și îmbunătățirea cooperării în domeniul comerțului. Acestea sunt stabilite în cadrul Acordului de parteneriat ACP-UE (cunoscut drept Acordul de la Cotonou) care reglementează relațiile dintre UE și țările ACP.
În cadrul APE, piețele UE sunt deschise imediat și complet, în timp ce ACP au la dispoziție 15 ani pentru a permite importurilor UE (cu protecție pentru importuri sensibile) și chiar până la 25 ani în cazuri excepționale.
Conținut conex:
Acordurile de parteneriat economic (APE)
APE — Comunitatea Est-Africană
APE SADC: Comunitatea de dezvoltare a Africii de Sud
Acordul de parteneriat economic UE-CARIFORUM
Acordul interimar de parteneriat între statele membre ale UE și statele din Pacific
Organizație regională a comerțului și a comerțului liber alcătuit din patru state europene: Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția. Organizația funcționează în paralel cu Uniunea Europeană (UE) și toate cele patru state membre participă la piața unică europeană și fac parte din spațiul Schengen. Cu toate acestea, ele nu sunt parte la uniunea vamală a Uniunii Europene.
Se referă la structura Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, cunoscut sub denumirea de Sistemul armonizat (SA). Un capitol este un număr din 2 cifre; o rubrică este un număr din 4 cifre; o subpoziție este un număr din 6 cifre. De exemplu: Capitolul 10: cereale; rubrica 10.06: orez; subpoziția 1006.30: orez semialbit sau albit, chiar sticlos sau glasat.
În cadrul unui acord comercial, produsele au caracter originar într-o țară parteneră dacă sunt (i) produse obținute în întregime sau produse în totalitate sau (ii) produse care îndeplinesc normele specifice produsului. Produsele fabricate exclusiv din aceste materiale originare sunt, de asemenea, considerate originare.
Document de tranzit care servește atât ca declarație vamală, cât și ca garanție în țările care sunt parte contractantă la Convenția TIR privind transportul internațional de mărfuri (TIR).
Codex Alimentarius sau „Codul alimentar” reprezintă o colecție de standarde, orientări și coduri de practică adoptate de Comisia Codex Alimentarius (CAC) privind produsele alimentare, producția alimentară și siguranța alimentară. Scopul său este de a proteja sănătatea consumatorilor și de a promova practici echitabile în comerțul cu alimente. CAC este stabilită de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a Organizației Națiunilor Unite.