Investiții — piloni
Politica UE în domeniul investițiilor internaționale se bazează pe trei piloni principali
Facilitarea investițiilor
Facilitarea investițiilor este un concept larg, care a dobândit o mai mare recunoaștere în cercurile de investiții în ultimii ani ca un mijloc important de atragere a investițiilor.
Măsurile de facilitare se concentrează pe facilitarea creării, funcționării și extinderii investițiilor de către investitori. În ansamblu, aceste măsuri abordează îmbunătățirea transparenței și a previzibilității mediului de investiții, simplificând și raționalizând procedurile/cerințele în materie de investiții și de administrare și prevăzând proceduri de recurs și de revizuire.
În mod concret, astfel de măsuri includ diferite cerințe de publicare și de informare în ceea ce privește intrarea și funcționarea investițiilor, stabilirea de puncte de contact și de investigație, cerințe privind documentația și tratarea cererilor incomplete, mecanisme de tip ghișeu unic pentru a menționa doar câteva dintre acestea. Sondajele efectuate în rândul investitorilor au evidențiat aceste domenii ca factori esențiali în decizia lor de a investi.
Liberalizarea investițiilor
Liberalizarea investițiilor urmărește să asigure condiții de concurență echitabile pentru investitorii străini pe piețele țărilor terțe.
Liberalizarea se referă la principii (de exemplu, accesul pe piață, tratamentul național și tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate) și angajamente, care permit deschiderea piețelor țărilor terțe pentru investitorii din UE. Astfel de norme au drept scop să permită sau să faciliteze înființarea de întreprinderi (filiale, sucursale, reprezentanțe) în servicii și neservicii (de exemplu, producție, agricultură, extracție, producția de energie).
De exemplu, normele privind accesul pe piață pot include eliminarea limitărilor privind numărul de operatori sau valoarea tranzacțiilor (de exemplu, cote, monopoluri și teste privind necesitățile economice), reducerea sau eliminarea cerințelor privind proprietatea străină sau a unor întreprinderi comune.
Protecția investițiilor
Standardele de protecție a investițiilor oferă garanții investitorilor și investițiilor acestora, precum și dreptul guvernelor țărilor-gazdă de a legifera pentru obiective legitime de politică publică.
Angajamentele din acordurile de protecție a investițiilor includ principii precum nediscriminarea, tratamentul corect și echitabil (FET) pentru investitori sau compensații în cazul exproprierii în raport cu activele investitorilor din țări terțe.
Acordurile de protecție a investițiilor pot contribui la reducerea riscurilor percepute de a investi în anumite țări. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009, UE are competență exclusivă pentru protecția investițiilor străine directe. În cele mai recente acorduri, UE a introdus norme mai clare privind dreptul de a reglementa obiectivele de politică publică și a revizuit, de asemenea, în mod semnificativ mecanismul de soluționare a litigiilor (sistemul jurisdicțional în materie de investiții).
În mod tradițional, acordurile de protecție a investițiilor au inclus mecanismele de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat (ISDS), care le oferă investitorilor acces direct la arbitraj împotriva statelor.