Listă pozitivă și negativă

În acordurile comerciale, părțile își pot înscrie angajamentele și excepțiile în listele lor în conformitate cu două tehnici diferite – utilizând o listă pozitivă sau o listă negativă.

Cu toate acestea, alegerea tehnicii nu este decisivă pentru gama de angajamente asumate în cadrul unui acord comercial.

Se poate obține același grad de deschidere sau de protecție prin intermediul unei liste pozitive ca și în cazul unei liste negative.

Liste pozitive

Atunci când utilizează o listă pozitivă, un partener comercial trebuie să enumere în mod explicit („pozitiv”) sectoarele și subsectoarele în care își asumă angajamente privind accesul pe piață și tratamentul național. 

Într-o a doua etapă, partenerul comercial enumeră toate excepțiile sau condițiile de la aceste angajamente, precizând limitările privind accesul pe piață și/sau tratamentul național pe care dorește să le aplice.   

Liste negative

Atunci când utilizează o listă negativă, partenerii comerciali trebuie să treacă doar prin a doua etapă. 

Acestea nu trebuie să enumere sectoarele pentru care își asumă angajamente. Toate sectoarele sau subsectoarele care nu sunt enumerate sunt, în mod implicit, deschise furnizorilor de servicii străini în aceleași condiții ca și pentru furnizorii de servicii naționali. 

Părțile enumeră numai sectoarele sau subsectoarele pe care le limitează sau le exclud.

Unde se găsesc listele într-un acord?

Partenerii comerciali utilizează, de regulă, două anexe diferite pentru a-și înscrie rezervele într-o listă negativă

  • Anexa I enumeră în mod explicit întreaga legislație națională existentă care derogă de la accesul pe piață și/sau tratamentul național
  • Anexa II enumeră sectoarele și subsectoarele pentru care se menține dreptul de derogare în viitor de la accesul pe piață și/sau tratamentul național, inclusiv în cazurile în care nu există măsuri în prezent.

UE a utilizat atât liste negative (de exemplu, în acordurile cu Canada și Japonia), cât și liste pozitive (în acordurile cu Coreea, Singapore și Vietnam).  

UE a acceptat, de asemenea, utilizarea așa-numitei „abordări hibride” în TISA. Informații suplimentare

Alte clauze

Partenerii comerciali pot introduce, de asemenea, așa-numitele clauze de „standstill” și/sau „ratchet” atunci când negociază un acord comercial. 

Astfel de clauze definesc domeniul de aplicare pentru introducerea în viitor a unor restricții privind accesul pe piață sau a unor măsuri discriminatorii.

Chiar și atunci când părțile la un acord comercial deschid un sector, fie printr-o listă pozitivă sau negativă (și cu sau fără statu-quo sau ratchet), acestea pot în continuare să mențină sau să introducă o legislație nediscriminatorie, cum ar fi, de exemplu,

  • standarde de tratament pentru pacienți
  • cerințele de capital impuse băncilor
  • cerințe de calificare pentru anumite profesii
  • obligații de serviciu universal (de exemplu, pentru sectorul poștal)
Distribuiți această pagină:

Linkuri relevante