Lista pozitivă și cea negativă

În acordurile comerciale, părțile pot înscrie în listele lor angajamente și excepții în conformitate cu două tehnici diferite — utilizând o listă pozitivă sau o listă negativă.

Alegerea tehnicii nu este însă decisivă pentru seria de angajamente asumate în cadrul unui acord comercial.

Același grad de deschidere sau protecție poate fi obținut cu o listă pozitivă ca pe o listă negativă.

Liste pozitive

Atunci când utilizează o listă pozitivă, un partener comercial trebuie să includă în mod explicit („pozitiv”) sectoarele și subsectoarele în care își asumă angajamente privind accesul pe piață și tratamentul național.

În a doua etapă, partenerul comercial enumeră toate excepțiile sau condițiile la aceste angajamente, precizând restricțiile privind accesul pe piață și tratamentul național pe care dorește să le aplice.   

Liste negative

Atunci când utilizează o listă negativă, partenerii comerciali trebuie să treacă doar prin a doua etapă.

Acestea nu trebuie să enumere sectoarele pentru care își asumă angajamente. Toate sectoarele sau subsectoarele care nu sunt enumerate sunt deschise, în mod implicit, prestatorilor de servicii străini în aceleași condiții ca pentru furnizorii naționali de servicii.

Părțile enumeră doar acele sectoare sau subsectoare pe care le limitează sau le exclud.

Unde puteți găsi listele într-un acord?

De regulă, partenerii comerciali utilizează două anexe diferite pentru a-și exprima rezervele într-o listă negativă

• Anexa I enumeră în mod explicit întreaga legislație națională existentă care derogă de la accesul pe piață și/sau tratamentul național.
• Anexa II enumeră sectoarele și subsectoarele pentru care se păstrează dreptul de derogare în viitor de la accesul pe piață și/sau tratamentul național, inclusiv în cazurile în care nu există în prezent măsuri

UE a utilizat ambele liste negative (de exemplu, în acordurile cu Canada și Japonia) și listele pozitive (în acordurile cu Coreea, Singapore și Vietnam).  

UE a acceptat, de asemenea, utilizarea așa-numitei „abordări hibride” în cadrul TiSA. Mai mult

Alte clauze

Partenerii comerciali pot introduce, de asemenea, așa-numitele clauze „status quo” și/sau „ratchet” în negocierea unui acord comercial.

Astfel de clauze definesc domeniul de aplicare al introducerii de restricții privind accesul pe piață sau al unor măsuri discriminatorii în viitor.

Chiar și atunci când părțile la un acord comercial deschid un sector, fie printr-o listă pozitivă sau negativă (și cu sau fără a se afla în stare de staționare sau ratchet), ele pot menține sau introduce o legislație nediscriminatorie, cum ar fi, de exemplu,

• standarde de tratament pentru pacienți
• cerințele de capital impuse băncilor
• cerințe de calificare pentru anumite profesii
• obligațiile privind serviciile universale (de exemplu, pentru sectorul poștal)